Indiferent dacă ești chioară sau ești chior Te așteptăm oricând, cu drag, la Visionfix. Te dezlegăm de un blestem – al dioptriilor Căci la testări de ochi nu dăm vreodată chix.
Pe Iuliu Maniu 35, în Cluj, ajungi la noi ușor Și-n B, pe Iacob Felix 99, ne găsești la fel de lax. Și o să vezi ca vulturul când se aruncă-n zbor Căci claritatea ți-o setăm pe modul max.
Să te ferești de Iudele cu marketing înșelător, De alte optici ce te amăgesc cu mini prix, Căci calitatea noastră depășește calitatea lor Și te servim și dacă ai bugetul mare, mic sau fix.
Deci programează un consult doar pentru tine Și hai la noi să ne privim cu bine!
*acest content e totalmente sponsorizat mergeți și spuneți că v-a trimis mafia
Mai știi, Doboș, cînd am împărțit un dormitor? eram constipat, mi-era căcarea la reflux eram îngrijorat, de obicei o dau ușor nici nu contează că-i hazna, budă de lux
e superputerea mea, de cînd era să mor după operație de la un maț prea lax cînd împingeam fecalele, că vor, nu vor nu din mușchi, doar cu mintea, ca la Oliver Sacks
dar atunci, la Arad, pe cînd sforăiai de zor de părea că-ți pîrîie burtoiul de-Obelix eu meditam în baie în mirosul de clor și mă scremeam ca sonetele tale în x
(spre dimineață, mă jur, cum dormeai pe spate trăgeai în aer lovituri ca la karate)
spune: când te oprești să îți vezi chipu-n apă unde privești: în unde? la tine-n luciul ei? gândește când te-apropii: ai îndrăzni sa bei? iată: nu mai ești tu-n ceea ce stă să-nceapă –
poate, cu alge-n gene, un altul. oare-l vei urni-n zadar spre tine și simți că-ți scapă? lasă-te-ncet spre el – pleoapă spre altă pleoapă – acum nu mai ești singur; și nici el. suntem trei
sunyata – spumă-n iarba în care-adormi în cot o spaimă-n somn, ce-mpinge inima să bată – ce s-a golit de sine se umple-apoi cu tot
ivește-ți mâinile de piatră fărâmată urzeala voastră e jucăria unui mort –
întâi sunt piepturi – dezlipite când se strâng apoi sunt buzele, săltate-n zâmbet tâmp apoi plecarea-n zori, ca-n seceriș, la câmp bocanci bufnind pe scări, să nu-i auzi cum plâng
și apoi stepele de aur se fac plumb și inima nu-ncape de plămânul stâng cuiburi de mitraliere ciripind în crâng ai cerul la picioare – dar îți pare strâmb
când vor cădea pe câmp ca niște spice topite-n pâini amare și-mpletite-n păr fără vreun braț de tată să-i ridice
chirciți lângă aceeași mamă pe ogor ne vom căi, dar n-o s-avem cui zice doar vântul își va aminti numele lor
