To All It (Bogdan Vișan)

Angela Lane, “Mock Suns” – 2021 (oil on birch plywood, 100 x 145 mm)


cine vine să încânte, generează:
când pășești se și gudură încet fiii
dealului de primăveri – înspre amiază;
fiul scurtcircuitelor, nu te sfii

în fața adevărurilor nodale –
teritoriilor calde fragmentare.
orașe-n miniatură colo spre vale
unde să primești pâine, apă și sare

când ești uscat ca trunchiul pomului uscat,
în luminiș lăsat la soare cu ceilalți,
câteva zile după ce a fost tăiat.
cine vine să cânte, regenerați-l:

ești fiul forțos și ai brațele pline.
când ieși din casă, trage lumea la tine.


vacanțe (Raluca Boantă)

e prânz și stă pe foc de mult tocana
ecranul dă aiurea alte scene
blochezi glisând alerte și migrene
de jos auzi cum lent se umple vana

vânezi zvâcniri solare, nu troiene
să n-atingă bocancii doar membrana
într-un picior desculț să-nceapă goana
raliuri noi, extaze orășene

și în obraji se activează jena
cedezi frecvent atât de multor toane
și nu mai poți blama întruna gena

visând comté în boluri dolofane
și crème-brûlée to go pe lângă Sena
se arde-ncet mâncarea din castroane

Vino cu mine ca să vezi mai bine* (Ionuț Dulămiță)















Indiferent dacă ești chioară sau ești chior
Te așteptăm oricând, cu drag, la Visionfix.
Te dezlegăm de un blestem – al dioptriilor
Căci la testări de ochi nu dăm vreodată chix.

Pe Iuliu Maniu 35, în Cluj, ajungi la noi ușor
Și-n B, pe Iacob Felix 99, ne găsești la fel de lax.
Și o să vezi ca vulturul când se aruncă-n zbor
Căci claritatea ți-o setăm pe modul max.

Să te ferești de Iudele cu marketing înșelător,
De alte optici ce te amăgesc cu mini prix,
Căci calitatea noastră depășește calitatea lor
Și te servim și dacă ai bugetul mare, mic sau fix.

Deci programează un consult doar pentru tine
Și hai la noi să ne privim cu bine!


*acest content e totalmente sponsorizat mergeți și spuneți că v-a trimis mafia


Mai am un singur d-or, x (Dan Sociu)


Mai știi, Doboș, cînd am împărțit un dormitor?
eram constipat, mi-era căcarea la reflux
eram îngrijorat, de obicei o dau ușor
nici nu contează că-i hazna, budă de lux

e superputerea mea, de cînd era să mor
după operație de la un maț prea lax
cînd împingeam fecalele, că vor, nu vor
nu din mușchi, doar cu mintea, ca la Oliver Sacks

dar atunci, la Arad, pe cînd sforăiai de zor
de părea că-ți pîrîie burtoiul de-Obelix
eu meditam în baie în mirosul de clor
și mă scremeam ca sonetele tale în x

(spre dimineață, mă jur, cum dormeai pe spate
trăgeai în aer lovituri ca la karate)

sonet în ?

spune: când te oprești să îți vezi chipu-n apă
unde privești: în unde? la tine-n luciul ei?
gândește când te-apropii: ai îndrăzni sa bei?
iată: nu mai ești tu-n ceea ce stă să-nceapă –

poate, cu alge-n gene, un altul. oare-l vei
urni-n zadar spre tine și simți că-ți scapă?
lasă-te-ncet spre el – pleoapă spre altă pleoapă –
acum nu mai ești singur; și nici el. suntem trei

sunyata – spumă-n iarba în care-adormi în cot
o spaimă-n somn, ce-mpinge inima să bată –
ce s-a golit de sine se umple-apoi cu tot

ivește-ți mâinile de piatră fărâmată
urzeala voastră e jucăria unui mort

un soneu de Ioau Coruamă

PIENSA PLATÓN, PIENSA - Meme by 975lol :) Memedroid

M-am născut în sonet
Pe veci defect îmi sunt.
Ritmul e cel mai scump
când volta n-are sex.

Am ocrotit un puiet
Pe veci defect îmi sunt.
Rimele-s cât un drum
Zidit din nihilo ex.

Eu sunt un drum conex,
Desfășurat spațial.
Din nimicul material

Mă trag. Un codex convex,
O cauzalitate din astral
Când volta n-are sex.

Nocturnă (Andrei Doboș)

Beznă, dublu întunecată,
o energie-mperecheată,

cînd bufnița scanează locuri
de vînătoare între blocuri.

Tăiată-n negru, o vitrină
se-neacă-n propria ei lumină

și înăuntru, prin saloane
tușesc bruiaje pe ecrane.

Pelicule pulsează vii
opalescente, sidefii.

La semafoare curg și circul
spectrele roșii de vehicul.

Prin întuneric ud ard lame
fosforescente de reclame.

noapte (Raluca Boantă)

s-a înserat. n-am nicio apărare
fără lumină – ce anotimp ciudat
și spaima-n benză și frigul m-au lăsat
atentă la femeia din parcare

alertă-n umbră: o voce de bărbat
dar tonul e de fapt de-ntâmpinare
și am tăcut din corp mi-am dat teroare
s-au luat de mână și asta m-a calmat

am apucat de toartă tava-ncinsă
fie din aburi de căldură, fie
că n-am răbdat să stau destul întinsă

pe canapea tu îmi faci semne mie
m-adun din dansuri, depistez surprinsă
mirosuri noi acuma cât sunt vie

brazde (Florentin Popa)

întâi sunt piepturi – dezlipite când se strâng
apoi sunt buzele, săltate-n zâmbet tâmp
apoi plecarea-n zori, ca-n seceriș, la câmp
bocanci bufnind pe scări, să nu-i auzi cum plâng

și apoi stepele de aur se fac plumb
și inima nu-ncape de plămânul stâng
cuiburi de mitraliere ciripind în crâng
ai cerul la picioare – dar îți pare strâmb

când vor cădea pe câmp ca niște spice
topite-n pâini amare și-mpletite-n păr
fără vreun braț de tată să-i ridice

chirciți lângă aceeași mamă pe ogor
ne vom căi, dar n-o s-avem cui zice
doar vântul își va aminti numele lor

4 sonete BOMBĂ de la toată mafia

Mafiei (Mihnea Bâlici)

Pe vremuri voltele trosneau corect—
rotițe-n angrenaj. Exactamente.
Substanță scursă-n paișpe eprubete,
nimic în plus, nimic fără efect,

nimic să scape minții vigilante
(excepție-n hazard și în afect).
Pe vremuri voltele trosneau perfect.
Acum sinapsele sunt mult mai lente.

Acum doar texte lungi, laborioase,
despre bunici și sat. Copilării
elastice, o carne fără oase,

ce-mi poartă sufletul peste câmpii.
Din amintirile prăpăstioase,
doar texte lungi, descrieri fistichii.



dia-sonetul Împărătesei (Ioan Coroamă)

îmi vreau fecioara înapoi în coastă
împărăteasă peste casa sacră
sacrificăm, și zi-le cum o să-ntoarcă
sacrificiul, să-l soarbă n-o să poată

urcă-te-n arcă fecioară curată
nimeni n-o să poată pe veci să tacă
în colțuri unde minciuna-i prea acră
și nu încap două glasuri deodată.

ne atingem când nu ne mai atingem
se stinge dorința ce nu-i limpede
n-asculta stingerea, căci ea te minte

bolovan pentru trăire-i ascunsul
(de vraja lui virgo), to proton kinoun
akineton, (nu te-ai ascuns îndeajuns)
ești primul mișcător nemișcat din om.

ne ungem mâinile cu sânge și gem,
geme dorința să-și verse sentințe
iar de-ascultat nici nu vrem, prinde-te

de mână și nu i te lăsa pradă
și nimeni n-o să poată ști de ce doar
pentru-mprumut cineva o să cadă
și nimeni n-o să poată simți solar.

timpanul mi te strigă ca-n canale,
chemat-ai fost și nu i te ascunde
te caută, răspunde-i la semnale
nu te prefă că undele-s mărunte

îmi vreau fecioara să o port în brațe
„ionuț, de mine griji te rog nu-ți face”




Către aer (Andrei Doboș)

Aer, o dulce aer, tânăr aer
cu nitrogen, amoniu şi oxid,
tu sui pe cerul satului, corvid,
fâşii din fumul moale de container

şi pungi subţiri de plastic, cîte-un flyer
electoral, în zbor, de la partid,
aduci miros de varuri şi carbid
şi sunete-ascuţite de bomfaier.

De trupul tău se-apropie cu teamă
un strop de moină care se topeşte.
Tu poţi să faci Atlanticul să geamă

şi-ntreaga biosferă te slăveşte,
iar orice lucru care se destramă
în focul tău slow motion se sfîrşeşte.



stanța (Florentin Popa)

câtă iubire și cât miligram ți-a
dăruit puterea să te disociezi?
un filigran de-absint și muguri verzi
filtre ce își îneacă rezonanța

să-ți spun că nu-năuntru stă substanța
și dac-ar fi, dispare când o vezi?
cu tine am putut să negociez
orice – mai puțin teama și distanța

“e toamnă” -ngân cu ultimul hulub
și, căprior călcând în pași de lup
ies dintre cabluri ca să-mi vin în fire

strâng spini rămași în palmele ce-i rup
când soarele și-a suferit ultimul trup
și nu e loc de altă devenire

© MAFIA SONETELOR | Scrisul: e de argint, dar tăcerea e de aur.

Up ↑