Ploaia (Vlad Drăgoi)

dac-ar ploua mereu
așa încet și frumos ca acum
să fie și noapte
aș avea pace în piept
nu scrum
și toate strigătele de peste zi
s-ar scutura de ură
și ar rămîne doar șoapte

să plouă rece și mărunt
peste acoperișul de smoală
prin venele gri
ale coliviei în care sunt
ca de cea mai urîtă boală
tot mai cuprins de frică
în fiecare zi

să plouă și peste voi
mamă și soră
prieteni și iubite
să fiți bine
să fiți noi
să nu căutați răspuns
că viața care a trecut
demult nu mai promite
și peste mine a plouat de-ajuns

© MAFIA SONETELOR | Scrisul: e de argint, dar tăcerea e de aur.

Up ↑