2 RONDELE (Sorin Gherguț)

(metastoa)

gen și ce dacă nu-mi pot spune și ce dacă
a fost și n-a fost respectiv odată
ce mi-am dorit, ce mi s-a pus o pată?
mă duc să-mi iau a) gumă b) o geacă

k nastratin, dar mi se cam apleacă,
mai rup din mine, sanki, o bucată
gen și ce dacă nu-mi pot spune și ce dacă
a fost și n-a fost respectiv, vreodată?

ca vulpea care trece și, mirată:
„cînta un corb cîndva pe-această cracă“
îți spune și-i răspunzi de-ndată:
„cînta al rite, mereu aceeași placă“

gen și ce dacă nu-mi pot spune și ce dacă


(protozoa)

parazit nombrilist nesătul și inept
îmi dau unfriend ca tot eu să-mi cer prietenia
îmi cer prietenia, dar nu-mi mai dau accept
răspunsul, my friend (not), e psihoterapia

onest, magnanim, detașat, înțelept…
picată-i masca, gata șmecheria.
îmi dau unfriend ca tot eu să-mi cer prietenia
parazit nombrilist nesătul și inept

mai bag un gît de bere, mai trag un fum în piept
mai trebe 2 versuri să termin poezia
s-o pot posta pe fb & like-uri să aștept
mai trebe numai 1 și totu-i imperfect

parazit nombrilist nesătul și inept

haiku-uri (Sorin Gherguț)

pole vault haikus

în timp ce alerg
bara urcă, prăjina-n
schimb se scurtează
*
în timp ce alerg
văd cum prăjinii îi cresc
crengi și fac frunze

haiku (& variațiune)

uneori mă simt
de parc-aș fi-n viață
e incredibil

(uneori mă simt
ca cum aș fi-n viață
e de necrezut)

(dublu haiku cu rimă)

NU MĂ VOI UITA
– prima propoziție
spusă de mine

mi-am răspuns atunci
a promite e nobil
burghez, a ține

all we need is’ haikus

ce mai trebuie
pentru fericire și
ce mai trebuie

astăzi și mîine
și wherșienever: ce
ne mai trebuie?

(haiku arghezian)

coprorecoltor:
am dat dar am și primit
ca și mărțișor


haiku (înțelepciunea)

ca un înțelept
mă mișc, măcăn k unul:
atît s-a putut

#martie21 (bonus haiku)

poezia: ce
mai vrea de la viață? –
o felație?

(sonet incomplet, palimpsest) (Sorin Gherguț)

paraepigraf:

„Actantul gherguțian se lipește ca o meduză
transparentă de textul eminescian și după ce-și
saturează glandele otrăvite cu sevele vii ale acestuia,
începe să facă cu ochiul șmecherește (…), renegîndu-și
cu ipocrizie ancilaritatea poetică.“

Marin Mincu

trecut-au anii ca nori lungi pe șest
& niciodată n-or să vie iară
nu mă mai mișcă azi cum mă-ncîntară
miștouri, dume, hazuri, intertext

și-n oricare ferpar mă uit citesc
printre rînduri u r next
eczemele c-o mască mortuară
mi le combat, să nu mai vie iară

nevoia și multe prostii te-nvață

din ceață vin și n-am ieșit din ceață

nu că mai are-acum vreo importanță
da nu știu cine-a pus rahat pe clanță
oglindă văd în fața mea, alunec

© MAFIA SONETELOR | Scrisul: e de argint, dar tăcerea e de aur.

Up ↑