vacanțe (Raluca Boantă)

e prânz și stă pe foc de mult tocana
ecranul dă aiurea alte scene
blochezi glisând alerte și migrene
de jos auzi cum lent se umple vana

vânezi zvâcniri solare, nu troiene
să n-atingă bocancii doar membrana
într-un picior desculț să-nceapă goana
raliuri noi, extaze orășene

și în obraji se activează jena
cedezi frecvent atât de multor toane
și nu mai poți blama întruna gena

visând comté în boluri dolofane
și crème-brûlée to go pe lângă Sena
se arde-ncet mâncarea din castroane

noapte (Raluca Boantă)

s-a înserat. n-am nicio apărare
fără lumină – ce anotimp ciudat
și spaima-n benză și frigul m-au lăsat
atentă la femeia din parcare

alertă-n umbră: o voce de bărbat
dar tonul e de fapt de-ntâmpinare
și am tăcut din corp mi-am dat teroare
s-au luat de mână și asta m-a calmat

am apucat de toartă tava-ncinsă
fie din aburi de căldură, fie
că n-am răbdat să stau destul întinsă

pe canapea tu îmi faci semne mie
m-adun din dansuri, depistez surprinsă
mirosuri noi acuma cât sunt vie

© MAFIA SONETELOR | Scrisul: e de argint, dar tăcerea e de aur.

Up ↑