1 Corinteni 13 (Mădălina Căuneac)

Femeie soare, chip de măr copt
Femeie cu păr în culori prins în codițe sau coc
Femeie cu suflet de ciocolată neagră și cafea
Femeie cu mâini de aluat bine crescut și parfumat
Femeie cu glas incert de soprană sau alto
Femeie cu alaindeloane în șifonier
și năframe din lână mari cât un continent
Femeie cu minte de cristal multifațetat în coroană de aur
Femeie cu puteri nesfârșite și voință nețărmurită
Femeie cu duh duios și înflăcărat
Femeie purtătoare de grijă în cele mari și mici
Femeie blândă și fiară
Femeie dragă

iubita mea, sufletul meu, draga mea femeie
te recompui în schema largă a universului –
ființa ta se reformează în miliarde de particule
care vor construi alte vieți și scheme
focul tău îmi arde în suflet, exact așa cum
ai suflat în el cât să se aprindă și să rămână
o lumină în depărtare
o lumină în singurătate

iubita mea, draga mea,
sufletul meu se frânge
de durerea pierderii tale
și înflorește cu recunoștință –
omul meu preferat, iubita mea, duioasa mea,
mamă surogat

semilună (Mădălina Căuneac)

visez că sunt copil și că tu mă legeni
în brațe, îmi cânți descântece
iar când e frig – mă acoperi
îmi ții fruntea caldă cu palma ta cărnoasă

și îmi cânți descântece; când e cald
ai grijă să mă stropești cu apă
luată pe vârful degetelor: îngrijit și cu teamă
Îmi dai pe corp, pe față, pe creștet

și îmi cânți descântece
visez că sunt din nou copil
în trup de adult – că simt ca un copil

nediluat și pur. sunt prinsă într-o mare
de nori – e cald și fuzzy
iar când mi se cântă adorm.

© MAFIA SONETELOR | Scrisul: e de argint, dar tăcerea e de aur.

Up ↑