superglue (Luca Ștefan Ouatu)


-I feel like I’m losing all my leaves
Your leaves?
-Yeah
What do you mean?
-The branches and the wind and the rain.
I don’t know what’s happening anymore.
Do you know what’s happening?

dimineți cu ouă ochiuri
sori de care mă ascundeam
la umbra nucului citind
seri în care îmi arătam
dragostea cu mâinile lipite rostind
tatăl nostru lângă tine
crăciun după crăciun în care
făceai ceaun de porc pentru mine
și atâtea zile în care m-ai vegheat
chiar și după ce nu ai mai fost

zile în care am tânjit să-ți revii
în care tot ce mi-am dorit a fost
să ne strigi pe nume și să înțelegi
că lumea pe care ai construit-o
a rămas acolo așteptându-te

atâtea zile m-am rugat pentru tine
și tot atâtea zile am fost mihai sau grigore

florile se ofilesc când vine toamna
și își revin magic câteva luni mai târziu
cu asta în minte
m-am așezat ani la rândul seara
așteptând să vii să spui
tatăl nostru lângă mine
și tot atâtea zile am rămas
doar eu și tatăl încercând
să-mi spun că o să fie bine
cu mâinile lipite superglue

little bit (Luca Ștefan Ouatu)

când mă închid în mine
și îmi fac casă între organe
sufletul meu e un balcon cu termopane
de unde văd cum se adună
și se dărâmă de tot atâtea ori
lumea. lăsând în loc să crească
apusuri după semafoare
și după ele
iar balcoane
de unde toți urmărim oameni
fără să realizăm de fapt
cât suntem de expuși

prin geamuri razele de soare
căldura care încă nu dispare
lovind în sticlele de bere și în flori
mă-ntreb după ce aleargă
pe cer atâția nori

mă-ntreb câtă căldură
a rămas în tine
echivalentul a câți sori

over exposed (Luca Ștefan Ouatu)

Nadav Kander Dust
foto: Nadav Kander – Dust

nimic nu va mai fi la fel
sunt mii de locuri în care
m-aș putea afla acum
și totuși uite-mă aici păzind cerul
cu tine lângă, dormind adânc

nu cer să înțeleg nimic
în timp nimic
nu e de înțeles
nimic profund nimic
eroic în a ajuta
nimic eroic în a te sacrifica
de dragul altora
doar pentru a avea un sens

dintr-o cameră goală și friguroasă
puțină căldură, câteva lumini
și soarele la fel de blând vara
plutind pe apă, amețit

nimic nu va mai fi la fel spune copilul
cu brațele întinse păcălit de truism
poate o îmbrățișare ne va scoate din stare
poate un film de seară și un vin
dar nu aici
nu acum când ruinele
ascund vise construite timid

© MAFIA SONETELOR | Scrisul: e de argint, dar tăcerea e de aur.

Up ↑