Sonet (Jesica Baciu)

mi-am simțit capul fierbinte, singur
compresa din ierburi s-a destrămat
de ce mă strigi ca un nevertebrat
speranțe pierdute desigur

în feelingul pe care îl am față de noi
n am investit o putere supraomenească
ci doar am găsit-o acolo, greoi
o să fiu aici în asana flască

lângă copacul creț stropit de noroi
dar tu ce faci când timpul e în toi
valuri în realitatea cu trifoi

probabil ca o plantă adusă în casă iarna
slăbită și chinuită de întuneric
dar cu steluțe fierbinți înfășurate la gât

© MAFIA SONETELOR | Scrisul: e de argint, dar tăcerea e de aur.

Up ↑