Duplex (Jericho Brown)

Jericho Brown (n. 1976) este unul dintre cei mai cunoscuți poeți americani contemporani. A câștigat numeroase premii de-a lungul carierei sale literare, printre care Whiting Award (2009), American Book Award (2009), Anisfield-Wolf Book Award (2015) și Premiul Pulitzer pentru Poezie (2020).

Volume: Please (2008), The New Testament (2014), The Tradition (2019).

Duplexul este o formă fixă inventată de Jericho Brown. Un duplex este alcătuit din șapte strofe, fiecare a câte două versuri. Principala tehnică utilizată într-un duplex este repetiția. Astfel, ultimul vers al unei strofe este repetat (cu unele modificări – importantă este repetiția ultimului cuvânt sau a ultimei sintagme din vers) în primul vers al următoarei strofe. De asemenea, primul vers este oglindit în ultimul vers al textului.

Pentru Jericho Brown, această formă are o natură obsesională, hipnotică, inhibantă. Având în vedere că tema recurentă în poezia lui Brown este abuzul (psihic, fizic, sexual, politic), forma dorește să sugereze pattern-ul repetitiv și ciclic al experiențelor traumatice. Este unul dintre cazurile care dovedesc că forma are un rol primordial în evocarea și sugerarea conținutului.


Duplex

Un poem este un gest îndreptat către casă.
Are pretenții obscure, pe care le consider ale mele.

Memoria are pretenții mai obscure decât ale mele:
Ultima mea iubire conducea o mașină burgundia.

Prima mea iubire conducea o mașină burgundia.
Era cumplit și iute, și înalt, ca tata.

De neclintit, cumplit și înalt, tata
Lovea puternic, precum grindina. Lăsa urme.

Burnița lovește ușor, dar își lasă propriile urme
Ca sunetul unei mame care plânge din nou.

Ca sunetul mamei care plânge din nou,
Nicio bătaie de sunet nu se sfârșește unde-a început.

Niciunul dintre cei bătuți nu sfârșim cum am început.
Un poem este un gest îndreptat către casă.

Duplex

Opusul violului înseamnă a înțelege
Un câmp cu flori, denumite pensule—

Un câmp cu flori, denumite pensule,
Deși primăvara este departe de-a fi reală.

Deși primăvara este departe de-a fi reală,
Bărbații cutreieră goi, de parcă niciunul nu m-a rănit.

Bărbații cutreieră acel mit. De fapt, unul m-a rănit.
Mi-aș dori să anihilez aceste flori, acest câmp,

Să anihilez nevoia mea pentru câmp
Și să ridic o clădire pe suprafața pășunilor,

O clădire de rugăciune împotriva pășunilor,
Fie corpul meu un templu în deteriorare.

Corpul meu este un templu în deteriorare.
Opusul violului înseamnă a înțelege.

Duplex

Încep cu iubirea, sperând să sfârșesc tot acolo.
Nu vreau să las în urmă un cadavru murdar.

Nu vreau să las în urmă un cadavru murdar
Plin de medicamente care se preschimbă în soare.

Unele dintre medicamentele mele se preschimbă în soare.
Unii dintre noi nu au nevoie de iad ca să fie buni.

Cei cărora le trebuie cel mai tare au nevoie de iad să fie buni.
Care sunt pentru tine simptomele bolii?

Uite, pentru mine, ăsta e unul dintre simptomele bolii:
Bărbații care mă iubesc sunt bărbații care-mi duc lipsa.

Bărbații care mă părăsesc sunt bărbații care-mi duc lipsa
În visul acela în care eu sunt o insulă.

În visul acela în care eu sunt o insulă,
Mă-nverzesc de speranță. Aș vrea să sfârșesc acolo.

Duplex

Nu mă acuza că bărbatul cu care m-am culcat
Era al tău, când nici nu știam că ai un bărbat.

Cândva, când încă nu știam că ai un bărbat,
Luna strălucea deasupra orașului, în beznă.

M-am dus beat acasă la lumina lunii, prin beznă.
Eram mult prea tânăr ca să fiu rezonabil.

Era atât de tânăr, atât de nerezonabil,
A îmbibat iarba în lichid de îmbălsămare.

Îmbiba iarba noastră în lichid de îmbălsămare.
Făceam dragoste-n tren și în vestiarele pentru toaletă.

Dragoste în metrou, dragoste la malluri, în toaletă.
Plicticos acasă, se transforma în oraș.

Ce-i al tău acasă este un lup la mine în oraș.
Nu mă poți acuza pentru bărbatul cu care m-am culcat.

Duplex: Cento

Ultima mea iubire conducea o mașină Burgundia.
Culoarea unei eczeme, simptom de boală.

Noi eram simptomele, iar strada, pentru noi, o boală:
Niciuna dintre certurile noastre n-a sfârșit unde-a-nceput.

Niciunul dintre cei bătuți nu sfârșesc unde-au început.
Orice om îndrăgostit poate duce la un cadavru murdar,

Dar n-am vrut să las în urmă un cadavru murdar
Anihilat în mijlocul crinilor, pe un câmp,

Duhoarea anihilând crinii de pe câmp,
Ucigașul, tânăr și nerezonabil.

Era atât de tânăr, atât de nerezonabil.
De neclintit și cumplit, și înalt, ca tata.

De neclintit, cumplit și înalt, tata
A fost prima mea iubire. Conducea o mașină burgundia.

(traducere de Mihnea Bâlici)

© MAFIA SONETELOR | Scrisul: e de argint, dar tăcerea e de aur.

Up ↑