Mai am un singur d-or, x (Dan Sociu)


Mai știi, Doboș, cînd am împărțit un dormitor?
eram constipat, mi-era căcarea la reflux
eram îngrijorat, de obicei o dau ușor
nici nu contează că-i hazna, budă de lux

e superputerea mea, de cînd era să mor
după operație de la un maț prea lax
cînd împingeam fecalele, că vor, nu vor
nu din mușchi, doar cu mintea, ca la Oliver Sacks

dar atunci, la Arad, pe cînd sforăiai de zor
de părea că-ți pîrîie burtoiul de-Obelix
eu meditam în baie în mirosul de clor
și mă scremeam ca sonetele tale în x

(spre dimineață, mă jur, cum dormeai pe spate
trăgeai în aer lovituri ca la karate)

sexul la tristețe e cel mai fericit (Dan Sociu)

,,Radin (1997) relatează că, atunci cînd un grup mare de oameni se concentrează asupra unui singur lucru, de exemplu, Olimpiadele, generatoarele de numere aleatorii din lume par să prezinte un caracter ordonat mai pronunțat.”

sexul la tristețe e cel mai fericit
ce de-a femei coboară la Militară
cîte lăbi se dau la școala militară
stația lui preferată nu-i Favorit

dacă mai dădea din cînd în cînd cu banul
să vadă dacă să se mai ducă la ea
nu înseamnă neapărat că n-o iubea
uneori iubirea o decide banul

uneori versu-l decide randomnessul –
,,iar în Caraibe, cum mă și așteptam
m-așteaptă arubienii mei din Amsterdam” –
dar e oare random random randomnessul?

și chiar și dacă-i cădea să se ducă
și nu se ducea, poate-avea dor de ducă

© MAFIA SONETELOR | Scrisul: e de argint, dar tăcerea e de aur.

Up ↑