tihna bolii mici (Raluca Boantă)












te-nduioșează când primești odihna lungă
și cum eviți să privești soarele în față
salt brusc din vină în lumină udă – ceață
ce bine-i să mai stai din când în când în dungă

să-i vezi pe alții cum se-ntorc voioși din piață
se-ntinde – din device-uri – spaima să te-ajungă
dar zăbovești un pic, te uiți ce au în pungă
și gândul, deși bun, se duce la verdeață

ce lene, ce răsfăț să stai cu mintea plată
și trivial te porți că s-a mai dus o vară
absurd, dar fără floare de salcâm uscată

cum îți închipui c-o să ai noapte ușoară
reduci resursele – folositoare odată
ce bucuros rămâi că-i toamnă și se ară

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

© MAFIA SONETELOR | Scrisul: e de argint, dar tăcerea e de aur.

Up ↑