vino (Florentin Popa)


peste paharele de bere din care
a rămas doar spumă, peste furnicile
cu aripi de-o vară – și adolescenții
stând târziu pe-afară fiindcă doar acolo

pot fi împreună, peste pisicile
jumătate fiară, jumătate caier
buimăcit de lână; mâna căreia nu-i
vine peste mână să se lase-ntr-a mea

încă – cu sfială; peste ochii roșii
de plâns și de iarbă, capetele date
extatic pe spate, mușcându-si din buze

cu tremur în barbă – capetele noastre
rase și plecate, peste norii care
vor prinde să fiarbă; tu, lent, peste toate

vino, claritate

Leave a Reply

Your email address will not be published.

© MAFIA SONETELOR | Scrisul: e de argint, dar tăcerea e de aur.

Up ↑