Foc de lemne (Andrei Doboș)

Trec degete prin stratul de cenușă,
să văd dacă mai e vreun bob de jar
ce arde și-ar putea aprinde iar
grămezi de paie, suluri de pănușă.

Doar urme vechi și cioburi de mortar
sînt anii arși în vasul de la ușă,
bunicii toți, un unchi și o mătușă,
ca textul șters pe colțul ars de ziar.

Scîntei se-aprind și sar, trosnesc și ning,
din fulgi ce-aștern o pătură uscată,
înnăbușite pufăie, se sting.

De-aceea, cînd căldura se arată,
eu știu că vîlvătaia naște frig
și frigul naște foc încă o dată.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

© MAFIA SONETELOR | Scrisul: e de argint, dar tăcerea e de aur.

Up ↑