Colectiva snippets (Ioan Coroamă)



copaci

dar cum să pot ieși din om?
să-nvăț să șuier și să nu mă plâng
când cade pielea de la ger, și carnea
devine un călător izvorât din pământ.

cei atinși de copaci vor fi salvați,
iar îmbrățișarea lor va restaura energia materială.
în pământ zace o osteneală decrepită,
nestrăbătută și nepătrunsă de om,
unde alte genomuri se zbat
între veghe și somn.

am privit un stejar
și nu mi-a arătat cum să mă deschid,
să fiu acaparat de tot ce mă-nconjoară,
de tot ceea ce stă sub ceea ce mă-nconjoară,
de tot ceea ce stă dedesubt sau deasupra,
vreau să fiu prima floare și ultima.



Hybrid Sarx

Corpul a fost ascuns.
S-a branșat la mii de rețele.
Pielea a înghețat pentru permafrost.
Și timpuri au fost când uman era
mai mult decât uman și uman
era infrauman, mai puțin decât omul
avut, operator al centrului.
Corpul a fost ascuns și multiplicat
în serii și lanțuri ce se întrepătrund circular.
Mașinării și asamblaje comunicante
fluctuează stazele circulației și
scapă purificării.

Corpul a devenit proces.
S-a scuturat de propria esență
și s-a făcut rod al hibridării,
vrăjitoare-totem, femeie-bufniță.
De la individual-unic la colectiv naturat
ce se alungește de-a lungul globului ca o cale ferată,
Corpul a devenit o cale ferată.
poziționare locală și
traversare globală,
pretutindeni în corp se întrevăd
încrengături de traverse, feroviari unsuroși,
refugiați speriați și asexuali,
transformați în cifre statistice
care așteaptă să fie actualizate pe peron.

Corpul a fost injectat cu anti-viruși ARN,
încălzit la peste 70 de grade la termică,
și și-a pierdut rușinea de a se arăta,
un afișaj de bord care a criptat bordul.
Corpul s-a dezumanizat,
fugind de închipuirea lui,
l-a alungat pe Endehomena, zeul chipurilor.
Corpul a fost dezvrăjit și deposedat de
propria-i energie interioară.
A sosit vremea de dincolo de vremuri,
în care timpuri și locuri se divid și se recompun,
obiecte și subiecți se-ncrucișează în cvasi-morfi,
E sete de corp între exterior și interior.
Împărtășirea-i o formă de luptă absentă.
Nici înăuntru, nici înafară.
Ca o răscoală neîmplinită, se poartă mereu între.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

© MAFIA SONETELOR | Scrisul: e de argint, dar tăcerea e de aur.

Up ↑