complexul din pădure (Andrei Dósa)

aproape de fiecare dată, de-a lungul călătoriilor mele,
ajung şi la complexul rezidenţial din pădure.
privesc în sus către ferestrele luminate, dincolo de pinii roşii,
la cele câteva elemente de decor vizibile din unghiul meu.
candelabre de cupru, perdele de catifea.

prin ce sunt ei diferiţi?
se pot contopi oricând cu liniştea pădurii
lăsând barbaria să se stingă.
a lor să fie oare liniştea din mijlocul tocătorului cauză-efect?
au mai multe maşini, sigure şi puternice?

au unde să se retragă în caz de război?

ghetele scârţâie în stratul subţire de fulgi de polistiren.
nu sunt singur. odată ajunşi la belvedere,
alergători în echipament negru expiră cu un răget gutural,
învăluindu-se apoi în fornăieli şi aburi.

aruncă mai multă mâncare decâ noi?
au mai mult timp liber?
în feng shui şi floating room îşi vor prelungi vieţile?
bonă? maseuză? menajeră? consilier personal?

eu sunt dintre cei care trec prin viaţa economică pe brânci.
în tranşeele săpate de regimuri asupritoare sau nepăsătoare.
în tranşee săpate de părinţi, bunici, străbunici umiliţi.
de străbunicele noastre obligate să tacă şi să facă.

timpul lor levitează – fulgi de vată de zahăr scăpaţi
din cazanul rotitor al soarelui.
timpul nostru, vată de zahăr frământată între degete.

alergători în echipament negru, cu mâneca tricoului fluturând
în plin elan asemenea mânecii largi a călăilor din vechime,
mă surprind depunându-mi cheile şi portofelul pe o buturugă
dată cu ulei de motor, gata să-mi trag kagula pe faţă
şi să escaladez zidurile gri ale complexului.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

© MAFIA SONETELOR | Scrisul: e de argint, dar tăcerea e de aur.

Up ↑