Uttarā (traducere de Florentin Popa)

Therigatha (Pali: Therīgāthā) este una dintre cele mai vechi (dacă nu prima) antologii de poezie scrise de femei – un precedent care strălucește prin forță expresivă și comunitară și – din păcate – prin îndelungata sa singularitate. 

Compuse de către călugărițe budiste senioare (care au împlinit 10 vassa – zece sezoane musonice – de trai ascetic) încă din secolul VI (î. e. n) în limba Magadhi, scrise sau memorate, adunate vreme de 300 de ani, și finalmente compilate și traduse în Pali, poemele reunesc o pluralitate fascinantă de perspective și destine, gravitând în jurul experiențelor focale ale renunțării și iluminării – dimpreună cu libertatea spirituală și felul în care aceasta reverberează într-o emancipare pe plan fizic. 

Aceste traduceri sunt un compromis (sper, nelipsit întrutotul de merit) între versiunile englezești traduse din Pali de către Anāgārika Mahendra, Bhikku Sujato și Susan Murcott, minorele și neîndemânaticele mele intuiții etimologice, și indispensabilele insight-uri lui Andrei Doboș în filosofia și spiritualitatea dharmică. Dată fiind vechimea textelor și apetențele mele, traducerea este inerent părtinitoare, sacrificând uneori proprietatea termenilor în favoarea plasticitâții expresiei și parfumului arhaizant – fapt care, nădăjduiesc, nu va compromite dubla lor valoare: deopotrivă poetică și spirituală. 


cu piua în mână, oamenii își macină grânele
hrănind fii și soții, se bucură de avuția lor

dar străduința ta să fie învățăturile lui Buddha, căci munca asta
singură nu chinuie. iute, tu spală-ți tălpile și-așază-te deoparte

dobândind o minte deplin așezată, ațintită și înfrânată
tu scrutează-i alcătuirile ca pe ale altora, și nu ale tale

când am auzit cum grăise Paṭacārā – și învățătura ei
îndată mi-am spălat tălpile și m-am așezat deoparte

în prima parte-a nopții mi-am amintit de toate viețile trecute
și la mijlocul nopții, ochiul ager al duhului s-a curățit de tot

și la sfârșitul nopții-ncrengăturile de beznă au fost spulberate
învățătura ei desăvârșind, m-am înălțat cu înțelegere-ntreită

și, cum cei treizeci cerești ne-nvinși în lupte îl cinstesc pe Sakka, eu
locuiesc fără de pată-n cinstea ta, stăpân al celor trei înțelepciuni

Musalāni gahetvāna, /dhaññaṁ koṭṭenti māṇavā;
Puttadārāni posentā,/dhanaṁ vindanti māṇavā.

Ghaṭetha buddhasāsane, / yaṁ katvā nānutappati;
Khippaṁ pādāni dhovitvā, /ekamantaṁ nisīdatha.

Cittaṁ upaṭṭhapetvāna, / ekaggaṁ susamāhitaṁ;
Paccavekkhatha saṅkhāre, / parato no ca attato”.

“Tassāhaṁ vacanaṁ sutvā, / paṭācārānusāsaniṁ;
Pāde pakkhālayitvāna, / ekamante upāvisiṁ.

Rattiyā purime yāme, / pubbajātimanussariṁ;
Rattiyā majjhime yāme,/ dibbacakkhuṁ visodhayiṁ.

Rattiyā pacchime yāme, / tamokhandhaṁ padālayiṁ;
Tevijjā atha vuṭṭhāsiṁ, / katā te anusāsanī.

Sakkaṁva devā tidasā, / saṅgāme aparājitaṁ;
Purakkhatvā vihassāmi, /tevijjāmhi anāsavā”.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

© MAFIA SONETELOR | Scrisul: e de argint, dar tăcerea e de aur.

Up ↑