Procesul douămiismului (5)

Modern Tomatoes Are Very Different From Their Wild Ancestors – and We Found Missing Links in Their Evolution - EcoWatch

În ultimii zece ani, au apărut voci care clamează existența unui „postdouămiism” poetic – textele unui Alex Ciorogar (inter alia) – caracterizat nu prin ruptură programatică sau măcar polemică față de douămiiști, ci printr-o evoluție „tutelată” de predecesori (Ovio Olaru). 

Din această perspectivă, schimbul actual de generații în poezia română se remarcă prin absența (poate salutară) a violenței contestatare – dar și a unei voci identitare puternice.

Postdouămiiștii au un statut de „copii cuminți” într-un peisaj literar dominat, aproape familial, de figurile douămiismului poetic. 

Mafia Sonetelor a întrebat la sursă, adică pe poeții postdouămiiști înșiși, care este raportul lor cu poeticile și figurile douămiismului și cum înțeleg existența și evoluția poeziei după momentul douămiist? 

(O anchetă realizată de Florentin Popa și Andrei Doboș)





New tomato varieties launched at Fruit Logistica

Cătălina Stanislav
“Vocile care m-au format pe mine vin adesea din poezia altor literaturi”

E greu pentru mine să răspund la întrebarea asta, pentru că mare parte din poezia douămiistă e alcătuită din nume masculine, iar eu n-am simțit niciodată o conexiune cu poezia masculină în general. Pot, totuși, să spun cu încredere că am crescut ca poetă pe textele Elenei Vlădăreanu, ale Ruxandrei Novac, ale lui Gabi Eftimie. În același timp, cred că douămiismul poetic e încă un moment la care se raportează mulți în ceea ce privește critica la adresa noilor voci și tendințe din România, însă eu nu-l mai simt neapărat ca pe ceva apăsător.

Vocile care m-au format pe mine vin adesea din poezia altor literaturi, chiar și atunci când eram adolescentă, poezia confesivă din Statele Unite a fost principalul catalizator pentru mine, curiozitatea pentru poezia generației 2000 crescând mai degrabă odată cu cercurile de oameni în care mă învârteam, decât cu poezia în sine. Eu cred că poezia a evoluat organic după momentul douămiist, există mult mai mult schimb intercultural și noii poeți sunt foarte curioși în ceea ce privește poezia care se scrie în alte țări, astfel că și autobiograficul excesiv din poezia occidentală, dar și tendințele postumane sau new materialist se simt în noile voci românești, cum ar fi la poeți ca Tudor Pop, Deniz Otay sau Mircea Andrei Florea.




Misvormde groenten en fruit: is er wat mis mee? | Consumentenbond Community

Alex Văsieș
“Postdouămiismului poetic îi lipsește emulația critică de care a avut parte douămiismul”

E un editorial scris de Claudiu Komartin în Poesis Internațional, prin 2011 (http://unanotimpinberceni.blogspot.com/2011/06/editorialul-din-poesis-international.html), în care descrie un dialog cu poeți germani, pornind de la o secvență de „pe Calea Victoriei, [unde] în faţa vitrinei magazinului Gucci, un cerşetor cu un braţ amputat, întins pe un carton, [își arăta] ostentativ ciotul trecătorilor”. Deși destul de problematică, imaginea funcționa ca metaforă pentru impulsul de devoalare și excesul visceral ale poeților douămiiști și poate că ar funcționa acum ca punct de plecare într-o dezbatere legată de lipsa violenței (contestatare) și poate de lipsa unei voci identitare puternice. Poate că și poeții postdouămiiști au fost expuși violențelor, inegalităților sociale și economice, dar cred că au fost atrași oricum în spații care au temperat intensitățile, cred că ecranele au pus o distanță care a moderat vocile, expresiile și reacțiile la imagini de genul ăsta.

Eu am copilărit în cartiere liniștite și am avut norocul să ies, încă din copilărie, în excursii sau vacanțe în străinătate. Am stat pe internet și am tras ultimele filme și muzică și jocuri, și apoi pdf-uri și epub-uri de la edituri străine. Deci am avut totul la un click distanță și nu m-a mai interesat sau n-am mai putut să scriu doar despre mine (deși probabil că tot asta am făcut) și am găsit destule voci puternice (printre poeții și poetele din România sau din afară) în care imaginația nu e doar egocentrică, și în care brutalitatea e depășită sau subminată ironic. Ovio Olaru vorbește într-un articol din Transilvania despre promoția „postdouămiistă” și despre momentul decisiv al intrării României în UE (https://revistatransilvania.ro/wp-content/uploads/2018/02/06-Ovio-Olaru.pdf) și zice cam ce zic și eu aici, dar mai savant și mai pe larg.

„Postdouămiismului” poetic îi lipsește însă emulația critică de care a avut parte douămiismul. Dacă la începutul anilor 2000 existau reviste și suplimente ale acestora care ajungeau la zeci de mii de oameni (Ziarul de Duminică, Adevărul literar și artistic ș.a.) și în care publicau constant criticii generației, astăzi receptarea critică a unei cărți de debut se adresează unui public mult mai restrâns, poate de ordinul miilor. Cred că ăsta e principalul motiv pentru care postdouămiismul pare încă satelitul douămiismului și probabil că așa va și rămâne cel puțin pe termen mediu.




474 Funny Tomato Cherry Photos - Free & Royalty-Free Stock Photos from Dreamstime

Maria Miruna Solomon
“vei rămâne forever & ever pe net, unde și copiii fără attention span se vor bucura de tine în audiovizual”

Tind să mă raportez la douămiism în același fel în care mă raportez la Noul Val Românesc: cu grijă. Orice aș scrie (respectiv orice aș filma) va fi raportat inevitabil la un curent pe moarte. Și nu știu dacă nevoia pentru douămiism a fost depășită, cât e mai mult faptul că se topește el singur în ce urmează după. E și greu să vorbesc despre asta, am prins abia ultimele valuri.

Vocea care tot ciocănește în ultimii ani – deși e urâțel să generalizez o selecție atât de diversă – se simte unitară în sensul în care influențele reciproce sunt evidente, dar binevenite, iar direcțiile, rizomatice. Ideea asta de renunțare spirituală la individualism încăpățânat, la confesiune izolată și emo, a dat drumul la tot felul de proiecte mișto. Dar s-a trecut de stadiul de remixaj (vine Lucian Brad să vă spună), iar tutelajul nu operează doar ca bridge intergenerațional, ci și ca formă de mending, de crossbreeding din care ies tot felul de frumusețuri. E drăguță și reorientarea formală, s-a înfiripat un teren de joacă fertil.

Și, vorbind de colaborare – acum câțiva ani, un prieten drag a scris o poemă în mijlocul căreia era o amintire de-a mea, povestită lui în chat, și integrată apoi în trip. Și s-a mers mai departe, s-a pavat și încurajat drumul pentru videopoeme (Teona Galgoțiu, Super) nișă de care-mi și place să abuzez, pentru că dă o oarecare credibilitate textelor. Le aduce într-un spotlight: uite, ești demn să se creeze ceva în jurul tău. Vei rămâne forever & ever pe net, unde și copiii fără attention span se vor bucura de tine în audiovizual. Și asta e grozav.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

© MAFIA SONETELOR | Scrisul: e de argint, dar tăcerea e de aur.

Up ↑