Adrian Popescu: două terține

Piave di Polenta

Poet modest, poeziei îi iei renta,
În biserica unde intrase Dante,
Ilustru oaspe în contea Polenta.

La intrare vezi benefice plante,
Sacre străjuind arcada-i de cinste,
Pe unde păși Il Sommo Poeta.

În el se cocea versul cel dulce și dur,
Prin har e condus de mână-n secreta
Lumină a trandafirului, miez pur

Ce își revarsă lacrima fierbinte.
Pe turnuri flamuri roș-aurii, în jur,
Romanice zidiri și  înnegrite urme

A celor ce se războiau. Au socotit
Unii că poți a fi și guelf și ghibelin,
După câștig, pământ, aur și turme.

Trădaseră sub Leu o  Aquilă cu Crin.
Pe romagnoli, Poetul totuși i-a iubit, 
Gloria Romei strălucea-n Ravenna.

Se-aude clară ruga mattutina,
Sub bolta austeră, vezi clar scena,
Intră grăbit, ascunde-l pelerina.

În nava sacră sună glasuri îngerești, 
O umbră fâlfăind, plutește… Nasul
Coroiat, o, nu i-l vezi, dar i-l ghicești.

La Pieve di Polenta, el avu popasul,
E San Donato, în ceruri protectorul
Din Nicomedia, martirul din Arezzo

Sub Apostatul Iulian. Intră, lin, corul
Bisericii, cor rustic, și eu îngheț-o
Clipă, îl văd, aicea,  pe Mântuitorul

Lângă poet și pe Francisc, aici și el…
Fecioară sfântă, netezește viitorul,
Învață-ne să-l adorăm pe sacrul Miel.

Parcă pictase Giotto iar o altă frescă.
Deasupră-le, deplin, suav un vânticel,
Și-un înger aducând cartea dantescă.

Acordul muzical

Cel care suflă sufletul, cunună
Îi pregătise, mai lipsea un ,,Fie!”
De cercetezi sticlarii din Lagună

Și ai atins, abia ușor, un sfeșnic,
Sau candelabru, naști o armonie.
E clinchetul, acordul feciorelnic

Nu știm de-a fost Acordul tainic
La ceasul focului timid în vatră, 
Și al ulciorului umplut devreme,  

Dar alb în casa adâncită-n piatră,
Intră Trimisul, sol regal și crainic,
Mariei să îi spună, ,,Nu te teme!”

,,Pe Tine vas curat, lipsit de pată,
Te alese Domnul, ca pe altă Evă,
Să-l naști pe El, născut din Tată!”,

Iar Da!-ul ei a fost de tot sfielnic,
Păstră ca pomul umbra, nu arșița,
Suflul curat iscat de foc puternic.

Măslinul milenar are o nouă sevă.
Perla de preț din scoică e din vița
Lui David, rege, ce înstruna vecia.

Cel care vine-n lume prunc iudeu
În fânul peșterii e însă Dumnezeu,
Lui, care dă Viață, viață-i dă Maria.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

© MAFIA SONETELOR | Scrisul: e de argint, dar tăcerea e de aur.

Up ↑