Wonder and Joy (Robinson Jeffers – tradus de Andrei Doboș)

Wonder and Joy

The things that one grows tired of—O, be sure
They are only foolish artificial things!
Can a bird ever tire of having wings?
And I, so long as life and sense endure,
(Or brief be they!) shall nevermore inure
My heart to the recurrence of the springs,
Of gray dawns, the gracious evenings,
The infinite wheeling stars. A wonder pure
Must ever well within me to behold
Venus decline; or great Orion, whose belt
Is studded with three nails of burning gold,
Ascend the winter heaven. Who never felt
This wondering joy may yet be good or great:
But envy him not: he is not fortunate.

Uimire și fericire

Fii sigur – lucrurile care ne plictisesc
Sunt doar prostii artificiale! Oare
I se urăște păsării de aripile sale?
Iar eu, atât cât simt și încă trăiesc
(Cât de puțin!) n-o să-mi mai tocesc
nicicând inima la întoarcerea izvoarelor,
la zorii cenușii sau farmecul serilor,
ori la stelele infinite care se rotesc.
Când văd –, și-n mine se iscă uimire pură,
Venus cum scade; sau marele Orion suit,
Cu trei cuie de aur ghintuite-n centură,
Pe bolta iernii. Cel care încă n-a simțit
Fericirea asta, poate fi om bun sau faimos:
Să nu-l invidiezi însă, căci nu e norocos.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

© MAFIA SONETELOR | Scrisul: e de argint, dar tăcerea e de aur.

Up ↑