2 poeme (Teona Farmatu)

odă

ce contează mai mult
nu contează deloc spre sfârșit.
băieții cu care mă întâlnesc tous les matins
agale merg spre liceu și par infinit
mai apropiați de viețile lor decât de lacan.

sub soare mi-e greu să nu calc într-un spațiu
ce nu adăpostește decât plantații
căci bărbații care muncesc spre seară ochiu’
nu l-au astupat la timp; reparații
mai grele i-au prăpădit.

sunt o fată sinceră în esență. un nod în gât
mi se pune când bătrâna rupe o felie
către porumbei urbani o sfărâmă, această entelehie
să supraviețuiască
în mâhnire și muzică lăutărească.

tipul cu acordeon pe care-l ocolești –
vă priviți de la distanță și faceți ce puteți:
tu scotocești în buzunar, iar inima ți se frământă
el cântă de zor, speranța îi e frântă.

ce contează mai mult
nu contează deloc spre sfârșit.
lași să pocnească o melodie în sprint
să te războiești cu universul
din care ființă prielnică lui n-ai să-i fii.





studentă fiind

lente discuții ca cele de au loc peste gard sau pe bancă
în câteva spații puțin divergente încă
și pentru care simți că ar trebui
să le biciuiești cu intimități pour l’autrui.
doar a feri un viezure entuziast
putem conduce noaptea,
grijă la faruri cu faza lungă să avem,

pe mama mea o văd des în posturi din astea
și nu știu când se va schimba ceva la ei.

mi-e greață prin serpentine de când mă știu
dar încerc să fac o filmare cu brazii care au
mereu un strat uniform de omăt
care poate la înserare vor avea de suferit
când cu drujbele ei se prind
de trunchiuri și veverițe. doar mă întind

din cauza drumului
pe care adesea am dat vina cu jind,
corpul meu refuzând maturitatea
nu doar copiilor le este rău
în mașină, noaptea.

ce tristă și melancolică e această muzică
la contrabas tot mai puternică
precum sufletul meu care se-nmoaie
la drum lung în mașină joasă și se îndoaie
când cel de pe contrasens prinde în bară
o vulpe sprințară.

pe pământ numai sufletul, dai cu el de pământ.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

© MAFIA SONETELOR | Scrisul: e de argint, dar tăcerea e de aur.

Up ↑