samară (Mihók Tamás)

deschid geamul – arțarul – fructele lui sărace
se scutură-n vânt – testicule dezafectate
sunt trist și surmenat – le văd blurate
toată iarna-am butonat ca dispecerii de ace

mai fusese-n prima linie și corbul
cu penaj lucios și cotonog
dar o dronă l-a trimis ’napoi pe bloc
țâncul din vecini – mânca-l-ar morbul

între râsete isterice și glii frivole
ca un utilaj necontrolat de mă debarc
în visul ursului ce-a coborât în parc

să-și vâre laba-adânc în caserole
n-am să mai neg politic nicio clipă
vâltoarea în cădere-a seminței cu arípă

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

© MAFIA SONETELOR | Scrisul: e de argint, dar tăcerea e de aur.

Up ↑