Retrogingăşie (Andrei Dósa)

Vocea coboară în elegie,
în curbe strânse, pe margini de prăpăstii,
climă rece, neşansa cât masivul Cotopaxi,
apoi se sparge-n gingăşie.

Mâna cuprinde femeia de talie.
Destinul îşi măsoară holda ca un agronom,
suntem grâu sau neghină în tainicul binom?
Îndrăgostiţi, distanţe, ecolalie.

Unde ai umblat şi ce mi-ai adus de acolo,
reţele arse, din vulcane, zgură.
Pârâiaşe de diamant topit? Tan poco.

Amprenta tuturor sărutărilor, toate loviturile,
focare conjugate, energie pură.
Puchiţei de soare, umplându-ne sinusurile.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

© MAFIA SONETELOR | Scrisul: e de argint, dar tăcerea e de aur.

Up ↑