2 sonete (Florin Dumitrescu)

Se-apropie salvarea nino-nino

Se-apropie salvarea nino-nino
sirena-i simt în limfa dureroasă
cîntînd cum numai dînsa poa’ să
mă cheme vino-du-te du-te-vino

Deochiul ei de ochiul nu mi-l lasă
să-i metabolizez neantu-mi vine-o
amețitură ca de gravitino
în ceața care gîfîie de groasă

Alb-roșu roșu-alb dansează-n geam
brancardierul urcă sau coboară
abia-abia respir expir și am
prea amorțite degete să doară
Strînsorii lumea scapă gram cu gram

Voi trece Stixu-acum sau altă oară

Ivoriu

M-au internat în turnul de ivoriu
m-au prins în zale chivără și zgardă
cu electrozi amenințînd să-mi ardă
sinapsele complet aleatoriu

E un vampir în camera de gardă
L-aud cum rîde din ambulatoriu
Mi-au garantat că totu-i iluzoriu
doar c-aș avea eu fire panicardă

Să evadez aș vrea în călimară
să sap tunel prin encefalogramă
să-nnod frînghii din fețele de pernă

Atîtea planuri de-a fugi afară
în interiorul minții mele am că
m-adrorm cu ele-n bolnița eternă