Sonet imperfect (Andrei Dósa)

Învins de foame, instinctul e tremur
şi delir al lipsei de răbdare: surogat
joie de vivre. Bună-voință din copac,
cu fructe bătute în poală, supărat.

Am vrut să merg cu mama la cules
măceșe, ţepii degetele să-mi cresteze.
Am vrut să fiu sămânța pufoasă, miezul
serenității ei răbdarea să-mi testeze.

De câte ori nu mi-a convenit ceva,
bietul suflet s-a produs în stil absurd,
s-a făcut haos şi venin şarpe-scurt.

S-a dus și sensul, doar mania a rămas –
în spațiul restrâns din ce în ce, în clasor
doar timbre fără tractor, fără ogor.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

© MAFIA SONETELOR | Scrisul: e de argint, dar tăcerea e de aur.

Up ↑