Cledisat voiceover (Andrei Doboș)

Îmi plănuiesc de mult ieșirea
Din locuințele de os și umbră
În care țiuie cumplită larma
Și unde zi de zi, bătut cu varga
Sunt obligat să caut și să umblu
Prin aerul rezistent, ca de ambră.

În jurul meu e strînsă ambra
Și nu văd nicio cale de ieșire,
Mă aflu-n stază chiar atunci cînd umblu
Și peste mine crește vrejuri umbra,
Așa cum crește printre ziduri vargă
prin crăpături, cu dințișori de larmă.

Mi-ar trebui poate o armă
Mai ascuțită, ca să ciurui ambra.
Măcar o gaură cît intră varga
Să am speranța mică de ieșire
Cu corpul contondent de carne-umbră
Și proiectil de duh în care umblu.

În locurile-n care umblu
Se inflamează-n cioc și gușă larmă,
Iar arborii se îndesesc în umbră
Sub cer serat îngălbenit de ambră.
La fine de asfalturi, la ieșire
Tremură vînturi cu baltă și vargă.

E pulpa putredă în vargă
Pe miriștea uitată unde umblu
Și unde-mi plănuiesc secret ieșirea.
Sînt o insectă fără zbor și armă,
Cum aș putea să mă extrag din ambră
Cum poate umbra să nu fie umbră?

Pămîntul amprentat cu umbre
Inform, ciobit și ciung. Cioturi de vargă
Au retezat întins noroasa ambră
Așa de multe zile de cînd umblu
Cu mîna goală, parcă pipăi armă,
Cu ea aș vrea să pot forța ieșirea.

Acel creier cuprins de umbră si-umblet
La Marea Frică, dă cu varga-n larmă,
Gîndul lui știe din ambră ieșirea.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

© MAFIA SONETELOR | Scrisul: e de argint, dar tăcerea e de aur.

Up ↑