Sonet (Andrei Doboș)

Pornisem și eu, ceva mai tîrziu,
dar foarte șters și poate mult prea lent.
Contur, ce indiferent aparent
fluctuează între viu și neviu.

Era cerul moale? Nu mai știu.
Cadrul a fost surprins într-un moment
cînd norii luminează violent
rețelele de fulgere în pliu.

Pe unde merg e bine și sunt singur,
răcoarea-gînd se sparge ca din faguri,
de dulci ce sunt vitrinele cu friguri.

Plăcerea mersului mă face sigur,
cînd trec cu muzică portici și ganguri,
atent și lent pășesc golit de tripuri.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

© MAFIA SONETELOR | Scrisul: e de argint, dar tăcerea e de aur.

Up ↑