empty grids (Florentin Popa)

din spatele unui zid de drone auzeam cum ninge
pleoape pe ochi de cuarț prinse-n urzeala
de scanlines și de bitstreams – și tânjeam la
căldura unor corpuri pe care nu le pot atinge

ecranele se înroșesc când cade seara –
mimetic, și obrazul tău aprins de iarbă frige
sintetici, stăm în faguri goi de silicon amice
și așteptăm să se întoarcă băiețeala

așa cum așteptam în stații de autobuze
cu plexiglas ciobit un taxi, târziu, până
când șaormele foșneau în loc de frunze

topit la patru, telefonul radiind în mână
când noaptea-și rupe din gât zorii – și, confuze
nici păsările nu mai știu de ce se-ngână

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

© MAFIA SONETELOR | Scrisul: e de argint, dar tăcerea e de aur.

Up ↑