(la un Revelion, în București)
Îmi promit, de mai trece vreun om
Ca o umbră din epoca Gopo,
Negreșit mă ridic azi din pat.
Mai aștept. Mai foșnește un pom.
Mai aud un carton Pizza Dopo,
Sub bocanci, cum e aplatizat.
Dimineața s-a dus. E în van.
Iar eu, lenevind ca un gecko
În camera cvasi-Art Deco,
Încercând să mă scol din divan,
Văd oamenii cu umbre-n tavan
(Mici flame subțiri, ca-n El Greco).
Sunt schimburi de ture la peco,
În spitale și vămi. La mulți ani.
Leave a Reply